Nu te mai plânge şi treci la treabă!

484719_385676604862258_1100467463_nDe Eugeniu Dedov

Scurtă prezentare despre mine ca să mă cunoască cititorii mai bine … deşi, prefer să fiu cunoscut mai mult prin cea ce fac decât prin ceea ce sunt. Pe scurt: sunt Daniel Mărăcine, m-am născut, am crescut şi locuiesc în continuare în Bucureşti. Am 31 de ani şi sunt într-o continuă experimentare în fotografie.

În 2010 am decis să trec de la fotografia făcută din pasiune, la fotografia profesionistă (aşa îi spun unii, dar puţini ştiu şi cunosc, că un fotograf profesionist este acela care este plătit să fotografieze şi nu acela care are diplomă şi moare de foame). Decizia am luat-o în urma unui concurs de biciclete desfăşurat la Bunloc Braşov (PlayBike – On The Rocks) la care am fost cu un prieten, acesta împrumutase un aparat foto de la un alt prieten (a fost prima oara când am pus mâna pe un dslr). După concursul de downhill pe care l-a fotografiat el, a urmat concursul de dirt session, unde spectatorii stăteau pe o parte şi fotografii pe cealaltă parte. Eu i-am propus atunci să mergem pe partea cealaltă unde erau fotografii, ca să vedem mai bine, şi dacă tot ne-am aşezat printre fotografi i-am cerut aparatul să fac şi eu câteva fotografii. Bine-nţeles că mi-am “prins urechile„ în el şi nu îmi ieşea nimic. Am tot încercat să-l setăm, atât eu cât şi el, dar nimic … până la urmă am rugat un fotograf de pe acolo să ni-l seteze ca să plecăm şi noi cu nişte amintiri acasă. Cu aparatul setat am început să fotografiez şi rezultatele au fost chiar bune. În drum spre casă, mintea mi-a fost invadată de o mulţime de întrebări: să-mi cumpăr si eu un dslr sau nu? Dacă îmi cumpăr şi nu fac nimic cu el? etc. Am prezentat fotografiile unor prieteni, care după ce le-au vizionat, mi-au spus să-mi cumpăr neapărat un dslr şi să mă apuc de treabă, ceea ce am şi făcut!

–         Daniele, ce înseamnă pentru tine o fotografie?

          Pentru mine o fotografie înseamnă o poveste nescrisă în cuvinte. Fiecare fotografie are o poveste în spate, o poveste bună sau o poveste mai puţin bună. Dar cel mai interesant lucru pe care ni-l oferă o fotografie este că ne lasă să ne scriem noi povestea atunci când o privim.

–         Ne aflăm acum în era fotografiei digitale, care e accesibilă tuturor. Mai putem numi fotografia o artă? Dacă da, de ce?

          Aici trebuie să-mi citez un prieten fotograf. El m-a învăţat cel mai mult despre fotografie, şi fiind, în acelaşi timp, cel mai mare critic al meu, m-a ajutat chiar foarte mult. “Daniele, acum când mulţi au aparate profi şi toţi sunt fotografi, este momentul şi ai şansa de a ieşi în faţă şi a arăta că eşti cel mai bun; aşa că nu te mai plânge şi treci la treabă!” Am avut momente de descurajare; că ”x” are un aparat mai bun ca al meu, că ”y” are un obiectiv mai bun ca al meu. … Am vrut să renunţ de multe ori, chiar şi acum am momente când îmi vine să renunţ, când simt că nu mai pot să “lupt” cu aceleaşi “arme”, dar îmi trece repede şi merg mai departe. Şi da, pentru mine fotografia este o artă în continuare şi aşa va fi mereu.

          Vin cu un exemplu: în urmă cu ceva timp am decis să las aparatul deoparte şi să fotografiez cu telefonul, aveam un tel cu o cameră de 2mp (între timp mi-am luat unul cu o cameră de 5mp); aveam semne de întrebare dacă fac eu fotografiile sau le face aparatul, aşa că m-am apucat să fotografiez doar cu telefonul, iar rezultatul a fost cel pe care îl aşteptam, şi anume eu fac fotografiile indiferent de camera foto pe care o am în mână (în continuare fotografiez şi cu telefonul).

–         Care vezi tu să fie rolul fotografiei în societate? O limităm doar la postările pe reţelele sociale?

          Fotografia a avut, are, şi va avea un rol foarte important în societate. Din punctul meu de vedere o societate fără o simpla sau banală fotografie nu poate exista, deoarece cea mai banală fotografie spune o poveste mai mult sau mai puţin interesantă, chiar dacă povestea este proastă, tristă, negativă … în final ea devine constructivă. La ora actuală prin fotografie se comunică cel mai uşor, deoarece totul în ziua de azi fiind pe fugă, foarte mulţi oameni nu mai au răbdare să citească, iar tot ce depăşeşte o frază deja devine plictisitor. În ziua de azi, “o fotografie face cât 1000 de cuvinte” spune o vorbă, foarte adevărată.

Legat de postările pe reţelele de socializare şi dacă ne limităm doar la atât, treaba e simplă. Cineva a spus: “dacă n-ai facebook nu exişti” a avut mare dreptate. Eu, într-o perioadă mi-am şters toate conturile de pe reţele de socializare, şi după câteva luni mi-am dat seama că sunt rupt total de realitate. Sună ciudat, dar aşa m-am simţit! Mă întâlneam cu prietenii care mă întrebau, dacă am fost la nu ştiu ce eveniment, dacă vin la evenimentul cutare. … Efectiv m-am simţit rupt de realitate, mă repet, sună ciudat, dar aşa a fost. Eram total dezinformat de tot ce se desfăşoară online, în special pe facebook. Vorba unui amic de-al meu că “facebook-ul este un rău necesar” este foarte adevărată.

          Astfel, după mai bine de 3 luni am revenit în online. … Consider că reţelele de socializare sunt ”puterea” la ora actuală iar dacă nu postăm pe ele, rămânem nişte anonimi, nu află nimeni despre noi, despre activitatea noastră, despre ce facem, despre ce vrem să promovăm. … Nu trebuie totuşi să ne limităm doar la reţele de socializare, ar însemna să rămânem nişte limitaţi.

–         Fotografia, ca artă, necesită o cultură a receptării. Cum să apreciem şi să „citim” mai bine o fotografie?

          O fotografie ca să poată să fie citită nu necesită o cultură a receptării, necesită doar nişte ochi deschişi. Referitor la cum să citească lumea mai bine sau să aprecieze o fotografie, nu ştiu ce să spun … fiecare om este diferit, gândeşte şi vede lucrurile într-un fel. Personal, când postez o fotografie nu postez şi un text (decât foarte rar) care să ajute privitorul să înţeleagă mesajul pe care vreau să-l transmit. Daca o singură persoană a înţeles ce am vrut să transmit prin fotografia respectivă eu sunt fericit, consider că mi-am atins ţinta (aici o să zică lumea că mă mulţumesc cu puţin, dar uneori puţinul este foarte mult). Îmi place să-i las pe ei sa-şi scrie propria poveste când se uită la ea.

Îndemnul meu: deschideţi ochi cu adevărat când vă uitaţi la o fotografie!

–         Ce înseamnă pentru tine arta?

          Arta pentru mine la ora actuală este relativă. Poate mi se pare mie, dar în ziua de azi, normalul a devenit anormal, şi anormalul a devenit normal, aşa şi cu arta contemporană. Poate eu privesc o fotografie şi spun “asta este arta” şi vine altcineva şi spune “mamă, ce mizerie” sau invers şi chestia asta se aplică în toate domeniile, întrebarea mea este: oare cine are dreptate?

–         Putem pune fotografia la acelaşi nivel cu pictura? Care e diferenţa între un pictor şi un fotograf ce imortalizează să zicem acelaşi peisaj?

          Nu ştiu dacă putem să punem fotografia la acelaşi nivel cu pictura, dar una fără alta nu există. Este părerea mea şi vin cu un exemplu: pot să văd un tablou în care să fie pictat Transfăgărăşanul (cel real, sau cel văzut de pictor) şi să mă facă să merg pe Transfăgărăşan ca să văd imaginea pe viu şi s-o fotografiez; sau poate un pictor vede o fotografie care să-l inspire şi s-o picteze (exact cum este în fotografie sau cum ar vedea el imaginea).

          Eu aş mai adăuga şi desenul. O bună perioadă de timp eu am şi desenat, pe viu, sau mai des, după o fotografie. Referitor la diferenţa dintre un pictor şi un fotograf care imortalizează acelaşi peisaj, consider ca pictorului îi trebuie mai mult timp să imortalizeze peisajul respectiv dar are şi libertatea de a scoate anumite lucruri din cadru şi anume: şerveţele, pet-uri, mizerii… Fotograful poate face şi el acelaşi lucru la faţa locului, strângând mizeriile de pe acolo, sau în photoshop şi de cele mai multe ori acasă.

–         Poate o fotografie să motiveze? Să inspire optimism?

          Toate fotografiile motivează, chiar dacă sunt negative, trebuie doar să ai ochii deschişi şi să vezi mai departe de imaginea transmisă. Orice lucru negativ poate deveni pozitiv, depinde doar de tine daca vrei sau nu (cum şi orice lucru pozitiv poate deveni negativ).

–         Ce fotografiază Daniel Mărăcine?

          Îmi este mult mai uşor să spun ce nu fotografiez şi anume: NBC (nunţi, botezuri şi cumetrii).

–         Cum îţi alegi subiectele viitoarelor fotografii?

          Le aleg în funcţie de starea pe care o am în momentul respectiv, iar când mă aleg ele pe mine le cern bine prin sită. Nu-mi place să fotografiez foarte mult timp din acelaşi domeniu, spre exemplu: imagini din natură sau motorsport. Îmi place să alternez ca să evit plafonarea. Astfel, cine accesează pagina mea de facebook poate vedea tematica fotografiilor mele şi se va lămuri mai bine.

–         Te rog să prezinţi cititorilor câteva dintre fotografiile tale la care ţii cel mai mult.

Această prezentare necesită JavaScript.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s