Alături de Clipa la maestrul Glebus Sainciuc

 

După cum spunea Cristopher Reeve: „la început, visurile par imposibile, apoi puţin probabile şi în cele din urmă inevitabile”, de acea ne dorim că prin acest articol să punem începuturile unei noi rubrici aici, pe Tablou cu Irişi, Rendez-vous, o rubrică a întâlnirilor, atât ale noastre, cât şi ale dumneavoastră cu reprezentanţi ai mediului cultural, personalităţi, reviste, universuri culturale…

Întâlnirea de astăzi e una triplă. Le vom savura în ordinea intensităţii, dar şi în ordinea în care au fost posibile. Vă propun deci întâlnirea cu o revistă, literară, realizată de şi pentru tineri, Revista Clipa, anterior Siderală, revistă de tradiţie, fondată în 1995 şi care pe parcursul anilor au mizat în primul rând pe tinerele talente fiind o publicaţie cu o viziune modernă, dinamică, pulsantă. O găsiţi uşor, plus că e disponibilă şi în format electronic, deci pe placul nostru, al tinerilor.

De la Clipa înaintăm spre o insulă a literaturii, insula Clipei-cenaclul Iulia Haşdeu, populată în mare parte de semnatarii de rubrici şi de cei care trimit texte la revistă, alcătuind un grup al tinerilor care au tangenţe cu literatura, şi care nu se axează doar pe a fi o şcoală de scriitori, pe a promova abilităţile scriitoriceşti ci şi pe cele de consumatori de literatură şi cultură. Diversitatea şedinţelor de cenaclu îmi permite să afirm că, la fel ca şi revista în jurul căreia se axează, cenaclul reprezintă o pastilă pentru cei ce „habar nu au de poezie, dar vor să se facă bine”. Discuţii pe diverse tematici, impresii de lectură, recitaluri de creaţii proprii, exerciţii literare, discuţii cu scriitori vii din Republica Moldova şi cu personalităţi notorii din domeniul cultural sunt doar câţiva dintre reprezentanţii florei şi faunei acestui cenaclu.

Aş mai putea spune multe despre cenaclul „Iulia Haşdeu”, despre concursul de creaţie cu acelaşi nume organizat deja la treisprezece gale, despre numeroşii tineri care au trecut pe aici, în vizită, nu e Hawaii sau Caraibe, dar e totuşi o insulă a relaxării, a tinerilor, despre oamneii frumoşi datorită cărora ea continuă să impresioneze, dar mă voi opri la o latură importantă a cenaclului.

Voi vorbi despre una dintre întâlnirile cu personalităţi notorii din domeniul cultural, şi de această dată, sâmbătă, 9 iunie, membrii cenaclului Iulia Haşdeu, s-au întâlnit cu artistul plastic Glebus Sainciuc, Tata Măştilor. Imaginea casei vechi de peste o sută de ani, construită de tatăl maestrului după cum dumnealui însuşi ne-a spus, a generat vădite emoţii tinerilor, şi o atmosferă specială, de parcă zona respectivă nu ar fi în Chişinău. Grădina, cu iederă pe zidul vecinului, trotuare pavate, flori de multe feluri, scaune din buşteni, scrânciob, colibă, un mini pârâu improvizat reprezintă un adevărat izvor de inspiraţie, de sensibilizare a dorinţei de a vedea totul mai verde, mai optimist.

Maestrul Sainciuc, vesel, păstrând pe chip acelaşi optimism al grădinii, ne-a primit cu drag, ne-a oferit o lecţie de optimism, de atitudine, de verticalitate. Tangoul interpretat de domnia sa e de departe cea mai frumoasă amintire muzicală, iar afirmaţiile „sunt bolnav  dar sănătos” şi „ suntem moldoveni, deci români”, reprezintă un model de gândire, o filozofie a vieţii, privită prin spectrul artei şi al optimismului. Bucuria de nedescris a maestrului atunci când răsfoia numărul doi al revistei Clipa, ilustrată în totalitate cu lucrările artistului, dragostea cu care îşi saluta fiecare mască atunci când le observa pe foile revistei, ca după o lungă despărţire, ne-a demonstrat pe cât de mare poate fi inima şi dăruinţa unui om de artă, nu ai cum face artă dacă nu te dărui, dacă nu pui suflet.

Ne-a prezentat apoi măştile sale, puţinele pe care le ţine acasă şi spre final, ne-a făcut deosebita plăcere de a ne face fiecăruia câte un portret în profil. Am rămas uimit de fineţea, lejeritatea, graţiozitatea cu care maestrul la cei 92 de ani se juca, alt verb nu e potrivit, nu picta, desena,ci se juca iar creionului îi plăcea foarte mult, judecând după liniile fine pe care le-a lăsat pe foi.

Să ne trăiţi maestre mulţi ani şi toţi sănătoşi. Mulţumim!!!

De Eugen Dedov.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s